sulinár n, pl. e (ngr. sulinári și solinari, dim. d. solin, vgr. solén, tub, burlan; mrom. șulinar; bg. sulinar, țurțur). Vechĭ. Azĭ Trans. Conduct de apă (vechĭ și so-). Copac înalt, drept și supțire. Țepușă (prăjină) verticală pe acoperișu caseĭ țărăneștĭ. V. buduĭ, gurnă.