suiș [At: DOSOFTEI, V. S. ianuarie 16^v/1 / Pl: ~uri / E: sui + -iș] 1 sn Suire (1). 2 av În mod ascendent. 3 sn (Ccr) Porțiune de teren înclinată față de planul orizontal și care formează, de obicei, versanții unor forme de relief Si: clină (2), coastă¹ (24), costișă (2), muchie, pantă¹, piept, povârniș, pripor, repeziș, (rar) prăvălac, prăvăluc, (pop) prăvăliș, (îvp) piez, scapăt, (înv) bair¹, povârnitură, (reg) aplecuș (2), pieptan, pieptar, piezișea, ponciș, povârghie, prăval, prăvălitură¹, răpăguș. 4 sn (Prc) Porțiune dintr-un drum care urcă Si: clină (2), coastă¹ (24), costișă (2), muchie, pantă¹, piept, povârniș, pripor, repeziș, (rar) prăvălac, prăvăluc, (pop) prăvăliș, (îvp) piez (V piază), scapăt, (înv) bair¹, povârnitură, (reg) aplecuș (2), pieptan, pieptar, piezișea, ponciș, povârghie, prăval, prăvălitură¹, răpăguș. 5 sn (Înv; ccr) Vârf. 6 sn Suire (3). 7 sn (Îvr; ccr) Înălțime (la care se află o ființă, un obiect etc.). 8 sn Suire (10). 9 sn (Înv; fig) Înălțare (spirituală). 10 sn Ajungere la o situație materială, socială etc. (mai) bună Si: ridicare.