suian sn [At: CIHAC, II, 396 / V: șu~, țu~ / Pl: ~e, (rar) ~iene, ~uri / E: ns cf sui] 1 (Mun) Căruță ușoară (trasă de un singur cal). 2 (Reg) Cantitate de cereale, coceni etc. care încape într-un coș de suian (1). 3 (Mun; Dob) Leucă. 4 (Reg) Loitră. 5 (Reg) Pod. 6 (Reg) Scaunul căruței.

suĭán n., pl. ĭene. Munt. Ghĭocĭ, dicean.

șuian sn vz suian

țuian² sn vz suian

șuian m. cărucioară de munte cu roatele mici. [Cf. șuiu, subțire].

SUIAN s. v. leucă.

suian s. v. LEUCĂ.

suian, suiane, s.n. (reg.) 1. căruță ușoară (trasă de un singur cal). 2. cantitate de cereale, coceni etc. care încape într-un coș de suian (de căruță). 3. leucă (la căruță). 4. loitră (la căruță). 5. podul căruței. 6. scaunul căruței.

șuian, șuiani, s.m. (reg.) cărucior de munte cu roatele mici.