3 intrări

10 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

suharie sf vz șuhărie

suhărie sf vz șuhărie

șuhărie sf [At: DDRF / V: (reg) suhar~, su~, șugă~ / Pl: ~ii / E: ns cf ucr шухля „friguri”] (Reg) 1 Guturai1. 2 (Pgn) Răceală.

ȘUHĂRÍE s. f. (Mold.) Guturai. De șuhărie scapi trăgînd pe nas apă rece. ȘEZ. I 252.

ȘUHĂRÍE s. f. (Reg.) Guturai. – Comp. ucr. šuhlja.

șuhărie f. Mold. guturaiu. [Cf. Mold. șuhoiu = șuvoiu; șuhărie, însemnează literal scursoare, răspunzând sinonimului cataroiu].

șuhăríe f. (cp. cu rut. šuhlĭa, frigurĭ. Cdr.). Nord. Rar. Guturaĭ (Șez. 1, 127).


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ȘUHĂRÍE s. v. catar, coriză, guturai, răceală, rinită.

șuhărie s. v. CATAR. CORIZĂ. GUTURAI. RĂCEALĂ. RINITĂ.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

șuhăríe (-íi), s. f. – (Mold.) Răceală, catar. Rut. suhlia „febră” (Candrea).

Intrare: suharie
suharie
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: suhărie
suhărie
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: șuhărie
șuhărie substantiv feminin
substantiv feminin (F134)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • șuhărie
  • șuhăria
plural
  • șuhării
  • șuhăriile
genitiv-dativ singular
  • șuhării
  • șuhăriei
plural
  • șuhării
  • șuhăriilor
vocativ singular
plural

șuhărie

etimologie: