sugrumătură sf [At: BUDAI-DELEANU, LEX. / Pl: ~ri / E: sugruma + -ătură] 1 (Ccr) Parte îngustă (sau subțiată) a unui obiect Si: gâtuire (3), gâtuitură (3). 2 Locul unde se produce o îngustare (sau o subțiere) Si: gâtuire (3), gâtuitură (1). 3 (Trs; Mar; spc) Partea mai îngustă care se află la mijlocul corpului albinei și care unește toracele cu abdomenul.