sughiț sn [At: ANON. CAR. / Pl: ~uri / E: pvb sughița] 1 (Mpl) Inspirație bruscă, zgomotoasă, adesea repetată sacadat, care însoțește crizele, de obicei, de plâns, (mai rar, de râs) și care poate continua și după încetarea plânsului (sau a râsului) Si: suspin Vz: hohot. 2 Sunet caracteristic, nearticulat, sonor și spasmodic, repetat la intervale (relativ) regulate, produs printr-o inspirație bruscă ce face să vibreze coardele vocale la trecerea aerului prin glotă și provocat de contracțiile bruște, convulsive și involuntare ale diafragmei Si: sughițeală (1). 3 Suită sau criză de sughițuri (2) Si: (îrg) sughițeală (2).