suflai sn [At: PONI, CH. 248 / Pl: ~uri / E: sufla + -ai] 1 Dispozitiv sau mic aparat folosit la executarea sudurii cu gaz sau a tăierii cu flacără oxiacetilenică, compus, în principiu, (dintr-o cameră pentru amestecarea combustibilului cu oxigenul și) dintr-un tub metalic, subțire (și ușor îndoit la vârf), prevăzut cu un orificiu îngust prin care se proiectează aer (sau amestecul cu oxigen) sub formă de jet Si: (rar) suflător (8). 2 (Rar) Foale (la fierărie). 3 Instalație rudimentară folosită la aerisirea puțurilor adânci de exploatare, formată din burlane prevăzute cu o pâlnie care se poate roti în direcția vântului.