SUFIXAȚIE s. f. (< fr. sufixation): operație de alipire a unui sufix la rădăcina sau la tema cuvântului, pentru a forma un cuvânt sau o formă gramaticală nouă; sufixare. În funcție de felul sufixului, se poate vorbi despre o sufixație lexicală (diminutivală, augmentativă, moțională, colectivă, hipocoristică) și despre o sufixație gramaticală (temporală și modală). v. mai sus sufix.