subtocârmuire sf [At: GENILIE, G. 194/2 / V: supt~ / Pl: ~ri / E: subt + ocârmuire] (Înv) 1 Organ de conducere și de administrare al unui plai¹ sau al unei plase¹ care se afla în subordinele unui subocârmuitor. 2 (Pex) Sediul unde își exercita atribuțiile subtocârmuirea (1).