subțietură sf [At: LB / P: ~ți-e~ / V: ~iit~, supț~ / Pl: ~ri / E: subția + -ătură] (Îdt) 1-2 Subțiere (1, 3). 3 Rarefiere(1).

subțiitură sf vz subțietură

supțietură sf vz subțietură

subțietură, subțieturi, s.f. (înv.) 1. scădere a grosimii; contracțiune, stricțiune, subțiere. 2. scădere a concentrației sau a consistenței unor corpuri lichide sau vâscoase; diluare. 3. scădere a densității unor corpuri în stare gazoasă; rarefiere.