stăuină sf [At: DR. II, 624 / V: stau~, stoai~ (A: nct), stoi~ / Pl: ~ni / E: ml *stabulina] 1 (Mun; Trs) Loc cu iarbă grasă (unde a fost o stână sau unde au stat oile sterpe). 2 (Reg) Saivan (2). 3 (Reg; îf stoină) Loc unde dorm noaptea vitele în timpul verii. 4 Sălaș (7). 5 (Reg) Vizuină. 6 (Reg; îf stoaină) Loc plan pe vârful unui munte.