STĂPÎNITOR¹, -OARE, stăpînitori, -oare, adj. Care stăpînește, care ține sub stăpînirea sa. Clasă stăpînitoare. ◊ Fig. În noi se naște patima stăpînitoare. CONACHI, P. 280. ♦ Fig. Care domină; dominator. Orzurile și fînețele, subțiate ca niște panglici, șerpuiau, se strecurau printre arinii tăbărîți în văi și printre fagii stăpînitori pe culmi. GALACTION, O. I 37. ◊ (Adverbial) Glasul se ridica stăpînitor peste vuietul mulțimii. REBREANU, R. II 251.