stînjinél m., pl. eĭ (d. stînjin). O plantă erbacee iridee cu rădăcina foarte cărnoasă, cu frunzele ca niște săbiĭ și cu florile liliachiĭ cu petale marĭ atîrnătoare, originară din sudu Germaniiĭ (iris germanica). Rădăcina unuĭ fel de stînjinel (iris florentina) se întrebuințează ca vomitiv și catartic supt numele de rădăcină de micșunea. – În Ial. spetează. V. rățișoară.