STÎNCOS, -OASĂ, stîncoși, -oase, adj. Plin de stînci, cu stînci; format din stînci. Maluri stîncoase. ▭ [Ieronim] se desculță și, sărind de pe o piatră pe alta, cercetă stîncosul său imperiu. EMINESCU, N. 126. Vezi cele căsuțe grămădite sub poalele stîncoșilor munți? Ia-ți pălăria și te pleacă; acesta e tîrgul Petrii! NEGRUZZI, S. I 195. Am umblat Țara cruciș Și curmeziș Prin livezi frumoase Și locuri stîncoase. TEODORESCU, P. P. 177. ♦ Fig. Puternic, dîrz. De la început, cu sentimentul că se izbește într-o rezistență stîncoasă, pe care nimic n-are s-o poată sfărma. C. PETRESCU, C. V. 347.