STÎMPĂRAT, -Ă, stîmpărați, -te, adj. (Învechit și popular) 1. (Despre stări sufletești) Potolit, liniștit, alinat. 2. Care nu e nici prea cald, nici prea rece, care are o temperatură moderată. [În Brazilia] aerul este stîmpărat. DRĂGHICI, R. 29. ♦ (Despre cărbuni) Care nu mai arde; stins. Era p-aci, p-aci s-aducă un cărbune stîmpărat în loc de tăciune. SLAVICI, N. I 48. ◊ (Rar) Var stîmpărat = var stins. 3. Domol, lin. O clătinătură și un duruit stîmpărat se simte în vagon; după asta înțelege și moș Gheorghe că sînt plecați. SP. POPESCU, M. G. 31.