stârnitor, ~oare [At: ANTIPA, P. 104 / Pl: ~i, ~oare / E: stârni + -tor] 1 sm (Reg) Câine de vânătoare care stârnește (2). 2 sf (Reg) Prăjină cu care se bate apa sau se răscolește pe sub pietrele din apă pentru a se îndrepta peștii spre plasele de pescuit. 3 a (Asr) Provocare.