stâlpare, stâlpari, s.f. – Ramură verde; ramură de salcie ce se împarte la biserică, în Duminica Floriilor: „Frunză verde de stâlpare / S-o spălat mândrele-n vale” (Bârlea, 1924, I: 215); „La toarta păharului / Scrisă-i raza soarelui / Și stâlparea mărului” (Bilțiu, 1990: 40). – Probabil din lat. *stirparia (< stirps, -is) (DEX); cf. stâlp (MDA).