*stúdiŭ n. (lat. studium, fr. étude). Învățătură, instrucțiune, ocupatiune cu știința: a te deda studiuluĭ. Fig. Cercetare, examinare, observatiune, analiză: a lua, a pune un proĭect de lege în studiŭ. Bucată de pictură sau de muzică p. studiu: studiĭ de Rafael. Pl. A pleca la studiĭ, a pleca la învățătură (la o școală mai înaltă, în alt oraș orĭ în altă țară. A face studiĭ, a studia: a face studiĭ de mecanică, a face studiĭ relativ la o chestiune. A avea studiĭ, a fi învățat multă carte: tînăr cu studiĭ.