Definiția cu ID-ul 508861:
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
stuc (-curi), s. n. – Material folosit în decorații arhitectonice; decorație arhitectonică. – Var. ștuc, și der. Fr. stuc. – Der. stuca, vb. (a orna cu stuc); stucatură, s. f., din it. stuccatura. – Var. din germ. Stuck (Borcea 213).