2 intrări

16 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

stubeci sn vz știubeci

știubeci sn [At: (a. 1760) SIO IIj, 338 / V: (înv) st~, stiubici, stu~, stubeț, ~ei, ~ete, ștu~, ștubete, ștubeț / Pl: ? / E: tc üstübeç] (Înv) Ceruză.

ștubeci sn vz știubeci

ștubeciu (ștubete) n. ceruză: alifie de ștubeciu. [Turc. ISTÜBEČ, alb de ceruză].

*cerúsă f., pl. e (lat. cerussa). Chim. Ghileală, carbonat bazic de plumb. (E alb, veninos și insolubil în apă. Se întrebuințează în pictură supt numele de alb de argint, orĭ de plumb, precum și ca suliman). – Vechĭ ștubecĭ. V. stambă.

stĭubécĭ -,icĭ V. ștubecĭ.

ștubécĭ n. (turc. istubec, pop. üstübec, cerusă [d. pers. isfidag], supt infl. luĭ ștubeĭ). Vechĭ. Cerusă. – Și stĭubecĭ, stĭubicĭ, ștubeț, ștubete.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ȘTIUBÉCI s. v. alb de plumb, ceruză.

știubeci s. v. ALB DE PLUMB. CERUZĂ.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

știubéci s. n. – Alb de plumb. Tc. istübec (Șeineanu, II, 338). Înv.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

știubéci s.n. (înv.) ceruză (alb de plumb folosit la vopsele).

ștubéci, ștubéciuri, s.n. (înv. și reg.) V. știubeci.

Intrare: știubeci
știubeci substantiv neutru
substantiv neutru (N60)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • știubeci
  • știubeciul
  • știubeciu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • știubeci
  • știubeciului
plural
vocativ singular
plural
stiubeci
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
stiubici
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
stubeci
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
stubeț
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: ștubeci
ștubeci
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
stiubici
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)