Definiția cu ID-ul 847249:
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
STRĂMUTARE, strămutări, s. f. Acțiunea de a (se) strămuta și rezultatul ei. ♦ (Jur.) Trimitere a unui proces de la o instanță la alta de același grad sau de la un organ de urmărire penală la altul, prin dispoziția organului superior. – V. strămuta.