străiște!, interj. (arh.) Noroc!, Fericire!, Să trăiești!: „…și era foarte cu norocu și cu străiște mare la războaie…” (Dariu Pop, 1938: 50). ■ „Se folosește și astăzi în unele locuri din județ ca exclamație la ciocnirea paharelor: striște și noroc!” (Idem: 155). – Din vsl. (MDA); din să trăiești! (rostit allegro) (Frățilă).