strânsură, strânsuri, s.f. – (reg.; înv.) Adunare, mulțime, grup de oameni: „Tăt la șuri / Și la strânsuri, / Pă unde-o văzut jocuri” (Papahagi, 1925: 270; Rozavlea); „Și numai pe la strânsuri, / Cu struțuri de strămături” (Bârlea, 1924, I: 106). – Din strâns (< strânge < lat. stringere) + suf. -ură (DEX, MDA).