Definiția cu ID-ul 959911:


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

STROPȘÍ, stropșesc, vb. IV. 1. Refl. A se răsti la cineva încruntîndu-se; a se burzului, a se oțărî. Se stropșește la cîni, îi suduie și zvîrle în ei cu scurtături de lemn, pe care le caută la întîmplare, aplecîndu-se în juru-i. SADOVEANU, B. 36. Ivan atunci, văzînd că moartea dă chioară peste dînsul, se stropșește la ea, zicînd... CREANGĂ, P. 312. ◊ Tranz. (Rar) După ce a stropșit... pe cînii lui îndîrjiți, a întors spre noi cu toată bunăvoința obrazu-i ars de vuitul pustiei. SADOVEANU, O. L. 79. 2. Tranz. A zdrobi, a sfărîma, a strivi (lovind, călcînd în picioare, apăsînd, presînd). Fugim. Încă o dată mă împiedic. Încă o dată îmi stropșesc degetele de la piciorul stîng. STANCU, D. 311. Direcția generală a brazdelor să fie către par, pentru ca, la treier, caii să le stropșească în curmeziș și nu în lung. PAMFILE, A. R. 209. ♦ A ucide, a distruge, a nimici. Dorobanții au stropșit într-o clipă pe turcii din șanțul înaintat. SADOVEANU, P. S. 136. 3. Tranz. A bate foarte tare, a stîlci în bătaie. Cu pumnii, cu picioarele, pe înfundate, a stropșit-o. STANCU, D. 77. Vă chinuiesc și vă stropșesc în toate zilele, și tot nu puteți deprinde mustrul. SBIERA, P. 147. De-i spune ce-ai văzut, te stropșesc! ALECSANDRI, T. I 81. ♦ Fig. (Cu privire la cuvinte) A poci, a schimonosi, a stîlci. Glasul îi era tremurat. Stropși cuvintele mai cumplit decît în alte dăți. PAS, Z. III 274. Secundul prinsese de la piloți și vameși vreo două cuvinte englezești, pe care le stropșea vorbind cu gura închisă. BART, S. M. 98. Romînii cam au obicei a stropși unele nume străine. ALECSANDRI, P. P. 119. 4. Tranz. (Popular, despre anumite boli) A cuprinde pe cineva pe neașteptate. ◊ (Cu subiectul neexprimat, subînțelegîndu-se «dambla», «epilepsie») Eu o să mînc, bine zici tu, dar ție nu-ți dau să văd că te chiar stropșește, de nu mă lași să-ți scot un ochi. RETEGANUL, P. I 21. Frunză verde dintre vii, Eu, bădiță, aș ieși, Da-s cu mînile în pîne Și cu mutu lîngă mine. – Lasă pînea să dospească Și pe mutul să-l stropșească! JARNÍK-BÎRSEANU, D. 412.