Definiția cu ID-ul 812779:
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
*strónțiŭ n.(d. Stronțian [Scoția]). Chim. Un metal bivalent galben, maĭ închis de cît calciŭ, cu o densitate de 2,5 și cu o greutate atomică de 87,3. Se oxidează în aer și descompune apa la rece. E solubil în alcool și colorează flacăra în roș. Se întrebuințează la fabricarea focului bengal roș. A fost izolat de Davy la 1808. Nu există în natură de cît ca carbonat (stronțianită) și ca sulfat (celestină).
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni