Definiția cu ID-ul 847715:
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
STRONȚIU s. n. Element chimic, metal alb-argintiu, maleabil și ductil, asemănător cu calciul, ale cărui săruri sunt folosite în pirotehnie, în fizica nucleară și în medicină. – Din fr. strontium, germ. Strontium.