STROFĂ (< fr. strophe < lat. stropha < gr. strophe, întoarcere) În perioada modernă, grupare de versuri, variind după număr; monovers ; Ex. Un singur nor, dar alte ecouri în pădure (I. PILLAT, Poemul într-un vers) distih, terțină, catren, strofă cvinarie, strofa senarie (aceasta de șase versuri), octavă, decimă (v. termenii), pînă la strofa polimorfă, alcătuită dintr-un număr mare de versuri. Influența altor arte a dus la excese în tehnica aranjării versurilor în spațiu, cum și a culegerii lor cu caractere grafice diferite. Astfel, după dispoziția aproape geometrică a versurilor, de exemplu, în formă de linie, pătrat, de con răsturnat, de triunghi, formă rezultată dintr-o alternanță vădit ornamentală a acestora, strofa capătă denumiri variate ca strofa pătrată, în care numărul silabelor dintr-un vers corespunde versurilor dintr-o strofă; orizontală, cu versuri egale ca măsură; verticală, în formă de con răsturnat, cu versuri ce descresc ca măsură, sau de delta, cu versuri ce cresc.