stroboscopic, -ă adj. (fiz.) Privitor la observația corpurilor aflate într-o mișcare periodică ◊ „Dispeceratul de serviciu al atelierului [...] ne-a răspuns că «aici nu se pot face asemenea verificări și reglaje, neexistând – sau fiind defecte – lampa stroboscopică, testerul electronic, analizatorul de gaze...».” Sc. 23 VI 79 p. 5 (din fr. stroboscopique; LTR, DF; DN3, DEX-S)