stride (cuv. engl. [’straid]) (JAZZ), manieră pianistică la modă în anii ’20; consta din marcarea cu mâna stângă a timpilor (I, 2) tari printr-un sunet (eventual dublat la octavă*), în registrul (1) grav al instr. și, alternativ, a celor slabi, printr-un acord în registrul mediu. Generalizată la Harlem, de James P. Johnson, maniera s. a avut ca principali reprezentanți pe Willie Smith, Fats Waller, Earl Hines. Sin.: boston; Harlem.