striat a [At: IOANOVICI, TEHN. 145 / Pl: ~ați, ~e / E: fr strié] 1 Care prezintă zgârieturi, șănțulețe, dungi (longitudinale, paralele). 2 Cu striații (1). 3 (Îs) Mușchi ~ați sau musculatură ~ă Mușchi constituiți din fibre lungi care la microscop apar sub forma unor dungi transversale (unele luminoase, altele întunecoase).

STRIAT, -Ă, striați, -te, adj. Care prezintă striații. ◊ (Anat.) Mușchi striați sau musculatură striată = mușchii scheletului, constituiți din fibre lungi care la microscop prezintă dungi transversale (unele luminoase și altele întunecoase). Corpul striat = masă nervoasă de substanță cenușie, situată în vecinătatea suprafeței de legătură dintre emisferele cerebrale și creierul mijlociu.

STRIAT, -Ă adj. Care are striații. ♦ Mușchi striați = mușchi constituiți din fibre lungi. [Pron. stri-at. / cf. fr. strié, lat. striatus].

STRIAT, -Ă adj. cu striații. ♦ mușchi ~ți = mușchi constituiți din fibre lungi. (< fr. strié, lat. striatus)

STRIAT ~tă (~ți, ~te) v. A STRIA. ◊ Mușchi ~ți mușchi alcătuiți din fibre lungi. /<fr. strié

striát, -ă adj. (lat. striatus). Zgîriat în lungime: mușchi striați. Ornat cu șănțulețe paralele: columne striate.

Bletia striata Rchb. f. (syn. Bletia hyacinthina Br.; Bletilla hyacinthina Rchb. f.). Specie care înflorește vara, cca 4-8 flori purpurii sau violete-purpurii, 3-4 cm lungime, pe un peduncul înalt de 30-60 cm. Cca 5 frunze care cuprind tulpina la bază, aproape persistente.