1) strat n., pl. urĭ (lat stratum, așternut, covor, drum pavat, d. stérnere, a așterne. V. altern, con- și pro-stern, stradă). Vechĭ. Pat, culcuș. Azĭ. Așternut de paĭe p. vite și (iron.) și despre oamenĭ (în Munt. streat): strînge-țĭ streatu, leneșule! Culcuș de porc sălbatic orĭ și de altă feară (V. covru, stroh). Locușor acoperit cu ĭarbă: într’o leasă de mărăcĭunĭ, un ĭepure pe strat (Șez. 32, 76). Așternut de pămînt (orĭ ridicătură de pămînt despărțită pin cărărĭ) în care se seamănă florĭ saŭ legume (în sud brazdă). Patu (lemnu) puștiĭ. Piedestal, platformă, masă grea pe care se sprijină o mașină, un teasc ș. a. Neol. Pătură: tingirile se spoiesc acoperindu-le c’un strat de cositor apa s’a scurs pin stratu de nisip, a nins și s’a depus un strat de zăpadă.