stránă f., pl. e și strănĭ (vsl. bg. strana, regiune, parte. V. postoroncă). Partea destinată cîntărețuluĭ în biserică și unde se află un pupitru învîrtitor p. cărți (analog): strana dreaptă și strana stîngă. Scaun fix lîngă păretele bisericiiĭ la dreapta și la stînga: strana domnească.