3 definiții pentru stranieră


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

STRANIÉR, -Ă s. m. f. persoană venită din străinătate (într-o echipă sportivă). (< it. straniero)

straniér, -ă s. m. f. (cuv. it.) Persoană venită din străinătate (în special într-o echipă sportivă) ◊ „G.K. face o figură aparte între stripteusele straniere care evoluează în România.” Ev.z. 29 IX 93 p. 6. ◊ „Dihonia recentă care se iscă între autohtonul nostru A. G. și cei doi «stranieri» L.R. și M.C. mă învioră subit.” R.lit. 39/94 p. 19. ◊ „Ultimii stranieri sosiți în lot sunt I.D. și M.B.” Cotid. 34 VI 95 p. 1; v. și R.l. 7 IX 96 p. 15


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

stranier, stranieri s. m. (pub., sport) 1. fotbalist legitimat la un club de fotbal din străinătate. 2. (prin ext.) orice sportiv legitimat la un club din străinătate.

Intrare: stranieră
stranieră substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • stranie
  • straniera
plural
  • straniere
  • stranierele
genitiv-dativ singular
  • straniere
  • stranierei
plural
  • straniere
  • stranierelor
vocativ singular
plural