O definiție pentru strălucitură
Dicționare specializate
Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.
strălucitúră, strălucitúri, s.f. (înv.) strălucire.
Intrare: strălucitură
strălucitură substantiv feminin
| substantiv feminin (F43) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||