2 definiții pentru strălucitură
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
strălucitură sf [At: BUDAI-DELEANU, LEX. / Pl: ~ri / E: străluci2 + -tură] (Îvr) Strălucire (4).
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
strălucitúră, strălucitúri, s.f. (înv.) strălucire.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: strălucitură
strălucitură substantiv feminin
| substantiv feminin (F43) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||