opțiuni

4 definiții pentru strădănuință

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

strădănuință sf [At: DDRF / Pl: ~țe, ~ți / E: strădănui + -ință] Strădanie (2).

străduĭálă și strădănuĭálă f., pl. ĭelĭ, și străduínță și strădănuínță f., pl. e (d. a se străd[ăn]ui). Rar. Strădanie.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

STRĂDĂNUÍNȚĂ s. v. caznă, chin, efort, forțare, muncă, osteneală, sforțare, silință, strădanie, străduință, trudă, zbatere.

strădănuință s. v. CAZNĂ. CHIN. EFORT. FORȚARE. MUNCĂ. OSTENEALĂ. SFORȚARE. SILINȚĂ. STRĂDANIE. STRĂDUINȚĂ. TRUDĂ. ZBATERE.

Intrare: strădănuință
strădănuință substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • strădănuință
  • strădănuința
plural
  • strădănuințe
  • strădănuințele
genitiv-dativ singular
  • strădănuințe
  • strădănuinței
plural
  • strădănuințe
  • strădănuințelor
vocativ singular —
plural —