10 definiții pentru strâmtură strântură strimtură


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

strâmtu sf [At: URECHE, LET. I, 162/14 / V: (îvp) ~rim~, (reg) ~rânt~ / Pl: ~ri / E: strâmt + -ură] 1 (Îvp) Strâmtoare (1). 2 (Înv) Strâmtoare (3). 3 (Rar) Strâmtoare (4). 4 (Înv) Strâmtoare (7). 5 Privațiune.

STRÂMTÚRĂ, strâmturi, s. f. (Înv.) Loc îngust, strâmtoare. – Lat *strinctura (= strictura).

strântu sf vz strâmtură

strimtu sf vz strâmtură

STRIMTÚRĂ s. f. v. strîmtură.

STRÎMTÚRĂ, strîmturi, s. f. (Învechit) Loc îngust, strîmtoare. (Atestat în forma strimtură) Acest loc așezat în strimturi era foarte nepriincios oastei turcești. ARHIVA R. I 109. – Variantă: strimtúră s. f.

strîmtúră (est) și stri- (vest) f., pl. ĭ. Vechĭ. Strîmtoare, loc strîmt. Strîmtorare, constrîngere.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

STRÂMTÚRĂ s. v. chei, defileu, dificultate, impas, încurcătură, îngustime, pas, strâmtoare, trecătoare.

strîmtu s. v. CHEI. DEFILEU. DIFICULTATE. IMPAS. ÎNCURCĂTURĂ. ÎNGUSTIME. PAS. STRÎMTOARE. TRECĂTOARE.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

strâmtúră, strâmturi, s.n. – Strâmtoare, loc îngust, defileu, chei; trecătoare, pas. ♦ (top.) Strâmtura, loc. pe Valea Izei, în Maramureșul istoric. ♦ Atestat sec. XV (Mihăilă, 1974). – Lat. *strinctura (DLRM); din strâmt + suf. -ură (MDA).

Intrare: strâmtură
strâmtură substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • strâmtu
  • strâmtura
plural
  • strâmturi
  • strâmturile
genitiv-dativ singular
  • strâmturi
  • strâmturii
plural
  • strâmturi
  • strâmturilor
vocativ singular
plural
strântură
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
strimtură substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • strimtu
  • strimtura
plural
  • strimturi
  • strimturile
genitiv-dativ singular
  • strimturi
  • strimturii
plural
  • strimturi
  • strimturilor
vocativ singular
plural

strâmtură strântură strimtură

  • 1. învechit Loc îngust.
    surse: DLRLC sinonime: strâmtoare un exemplu
    exemple
    • Acest loc așezat în strimturi era foarte nepriincios oastei turcești. ARHIVA R. I 109.
      surse: DLRLC

etimologie: