12 definiții pentru stoli stolisi stolosi


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

stoli1 vtr [At: M. COSTIN, LET. I, 224/38 / Pzi: ~lesc / E: stol] (Îvr) 1-2 A (se) grupa în stoluri2 (1). 3-4 (Pex) A (se) așeza în linie de bătaie.

stoli2 vtr [At: ASACHI, S. L. II, 58 / V: ~si, ~losi / Pzi: ~lesc / E: ngr στολίζω] (Înv) 1-2 A (se) împodobi.

stolisì v. a se dichisi; începură sâ se stolisească cu tot ce aveau mai bun POP.

2) stolésc și stolisésc v. tr. (ngr. stotizo, aor. estólisa). Vechĭ. Împodobesc, dichisesc.

1) stolésc v. tr. (d. stol). Adun în stol, grămădesc, masez în ordine. V. refl. Husariĭ s’aŭ stolit și aŭ purces asupra oștiĭ luĭ Mihaĭ Vodă (Let. 1, 257), oaste stolită (307), staŭ stolițĭ (2, 221), gîște sălbatice stolite pe cîmp. V. bulucesc.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

STOLÍ vb. v. aranja, dichisi, ferchezui, găti, împodobi, spilcui.

stoli vb. v. ARANJA. DICHISI. FERCHEZUI. GĂTI. ÎMPODOBI. SPILCUI.

STOLISÍ vb. v. aranja, dichisi, ferchezui, găti, împodobi, spilcui.

stolisi vb. v. ARANJA. DICHISI. FERCHEZUI. GĂTI. ÎMPODOBI. SPILCUI.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

stolí1, stolésc, vb. IV (înv.) a (se) grupa, a (se) așeza în stoluri sau în linie de bătaie.

Intrare: stoli
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • stoli
  • stolire
  • stolit
  • stolitu‑
  • stolind
  • stolindu‑
singular plural
  • stolește
  • stoliți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • stolesc
(să)
  • stolesc
  • stoleam
  • stolii
  • stolisem
a II-a (tu)
  • stolești
(să)
  • stolești
  • stoleai
  • stoliși
  • stoliseși
a III-a (el, ea)
  • stolește
(să)
  • stolească
  • stolea
  • stoli
  • stolise
plural I (noi)
  • stolim
(să)
  • stolim
  • stoleam
  • stolirăm
  • stoliserăm
  • stolisem
a II-a (voi)
  • stoliți
(să)
  • stoliți
  • stoleați
  • stolirăți
  • stoliserăți
  • stoliseți
a III-a (ei, ele)
  • stolesc
(să)
  • stolească
  • stoleau
  • stoli
  • stoliseră
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • stolisi
  • stolisire
  • stolisit
  • stolisitu‑
  • stolisind
  • stolisindu‑
singular plural
  • stolisește
  • stolisiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • stolisesc
(să)
  • stolisesc
  • stoliseam
  • stolisii
  • stolisisem
a II-a (tu)
  • stolisești
(să)
  • stolisești
  • stoliseai
  • stolisiși
  • stolisiseși
a III-a (el, ea)
  • stolisește
(să)
  • stolisească
  • stolisea
  • stolisi
  • stolisise
plural I (noi)
  • stolisim
(să)
  • stolisim
  • stoliseam
  • stolisirăm
  • stolisiserăm
  • stolisisem
a II-a (voi)
  • stolisiți
(să)
  • stolisiți
  • stoliseați
  • stolisirăți
  • stolisiserăți
  • stolisiseți
a III-a (ei, ele)
  • stolisesc
(să)
  • stolisească
  • stoliseau
  • stolisi
  • stolisiseră
stolosi
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)