12 definiții pentru stoli

Explicative DEX

stoli1 vtr [At: M. COSTIN, LET. I, 224/38 / Pzi: ~lesc / E: stol] (Îvr) 1-2 A (se) grupa în stoluri2 (1). 3-4 (Pex) A (se) așeza în linie de bătaie.

stoli2 vtr [At: ASACHI, S. L. II, 58 / V: ~si, ~losi / Pzi: ~lesc / E: ngr στολίζω] (Înv) 1-2 A (se) împodobi.

stolisi v vz stoli2

stolosi v vz stoli2

stolisì v. a se dichisi; începură sâ se stolisească cu tot ce aveau mai bun POP.

1) stolésc v. tr. (d. stol). Adun în stol, grămădesc, masez în ordine. V. refl. Husariĭ s’aŭ stolit și aŭ purces asupra oștiĭ luĭ Mihaĭ Vodă (Let. 1, 257), oaste stolită (307), staŭ stolițĭ (2, 221), gîște sălbatice stolite pe cîmp. V. bulucesc.

2) stolésc și stolisésc v. tr. (ngr. stotizo, aor. estólisa). Vechĭ. Împodobesc, dichisesc.

Sinonime

STOLI vb. v. aranja, dichisi, ferchezui, găti, împodobi, spilcui.

stoli vb. v. ARANJA. DICHISI. FERCHEZUI. GĂTI. ÎMPODOBI. SPILCUI.

STOLISI vb. v. aranja, dichisi, ferchezui, găti, împodobi, spilcui.

stolisi vb. v. ARANJA. DICHISI. FERCHEZUI. GĂTI. ÎMPODOBI. SPILCUI.

Arhaisme și regionalisme

stoli1, stolesc, vb. IV (înv.) a (se) grupa, a (se) așeza în stoluri sau în linie de bătaie.

Intrare: stoli
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • stoli
  • stolire
  • stolit
  • stolitu‑
  • stolind
  • stolindu‑
singular plural
  • stolește
  • stoliți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • stolesc
(să)
  • stolesc
  • stoleam
  • stolii
  • stolisem
a II-a (tu)
  • stolești
(să)
  • stolești
  • stoleai
  • stoliși
  • stoliseși
a III-a (el, ea)
  • stolește
(să)
  • stolească
  • stolea
  • stoli
  • stolise
plural I (noi)
  • stolim
(să)
  • stolim
  • stoleam
  • stolirăm
  • stoliserăm
  • stolisem
a II-a (voi)
  • stoliți
(să)
  • stoliți
  • stoleați
  • stolirăți
  • stoliserăți
  • stoliseți
a III-a (ei, ele)
  • stolesc
(să)
  • stolească
  • stoleau
  • stoli
  • stoliseră
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • stolisi
  • stolisire
  • stolisit
  • stolisitu‑
  • stolisind
  • stolisindu‑
singular plural
  • stolisește
  • stolisiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • stolisesc
(să)
  • stolisesc
  • stoliseam
  • stolisii
  • stolisisem
a II-a (tu)
  • stolisești
(să)
  • stolisești
  • stoliseai
  • stolisiși
  • stolisiseși
a III-a (el, ea)
  • stolisește
(să)
  • stolisească
  • stolisea
  • stolisi
  • stolisise
plural I (noi)
  • stolisim
(să)
  • stolisim
  • stoliseam
  • stolisirăm
  • stolisiserăm
  • stolisisem
a II-a (voi)
  • stolisiți
(să)
  • stolisiți
  • stoliseați
  • stolisirăți
  • stolisiserăți
  • stolisiseți
a III-a (ei, ele)
  • stolisesc
(să)
  • stolisească
  • stoliseau
  • stolisi
  • stolisiseră
stolosi
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)