STIGMATI-/STIGMATO-, -STIGMĂ elem. „stigmat”. (< fr. stigmati-, stigmato-, -stigma, cf. lat. stigma, -atis)

STIGMATO- elem. stigmati-.

-STIGMĂ² elem. stigmati-.

STIGMATI- „stigmat”. ◊ L. tz. stigma, atis „urmă, pată” > fr. stigmati-, engl. id., > rom. stigmati-. □ ~fer (v. -fer), adj., care poartă stigmate; ~form (v. -form), adj., în formă de stigmat.

STIGMATO- „stigmat”. ◊ gr. stigma, atos „semn, pată, marcă” > fr. stigmato-, germ. id., engl. id. > rom. stigmato-. □ ~for (v. -for), adj., s. n., 1. adj., Care poartă stigmate. 2. s. n., Parte terminală a stilului care poartă stigmatele; ~id (v. -id), adj., cu aspect de stigmat; ~nomiu (v. -nomiu), s. n., cavitate în formă de pete produsă, prin roadere, în parenchimul vegetal, de către larvele unor insecte; ~stegiu (v. -stegiu), s. n., tegument al stigmatului.

-STIGMĂ „semn, pată”. ◊ gr. stigma „pată, semn” > fr. -stigma, engl. id. > rom. -stigmă.