opțiuni

6 definiții pentru stidi

Explicative DEX

stidi vr [At: (a. 1630) GCR I, 85/12 / V: ~ivi / Pzi: ~desc / E: slv стидѣти сѧ] (Înv) A se sfii (4).

stivi v vz stidi

stidésc (mă) v. refl. (vsl. styditi se. V. nestidință). L. V. Mă rușinez, mă sfiesc.

Etimologice

stidi (-desc, -it), vb. refl. – A se îndoi, a se rușina, a nu îndrăzni. Sl. stydĕti sę (Miklosich, Slaw. Elem., 47; Cihac, II, 368), Înv., azi rar, uneori folosit greșit (cf. intră popa în altar și citește și citește, cu ochii’n femei stidește, Popular Munt.). – Der. stideală, s. f. (înv., timiditate); stidință, s. f. (înv., timiditate, rușine).

Sinonime

STIDI vb. v. jena, rușina, sfii, speria, teme.

stidi vb. v. JENA. RUȘINA. SFII. SPERIA. TEME.

Intrare: stidi
verb (V401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • stidi
  • stidire
  • stidit
  • stiditu‑
  • stidind
  • stidindu‑
 singular plural
  • stidește
  • stidiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • stidesc
 (să)
  • stidesc
  • stideam
  • stidii
  • stidisem
a II-a (tu)
  • stidești
 (să)
  • stidești
  • stideai
  • stidiși
  • stidiseși
a III-a (el, ea)
  • stidește
 (să)
  • stidească
  • stidea
  • stidi
  • stidise
plural I (noi)
  • stidim
 (să)
  • stidim
  • stideam
  • stidirăm
  • stidiserăm
  • stidisem
a II-a (voi)
  • stidiți
 (să)
  • stidiți
  • stideați
  • stidirăți
  • stidiserăți
  • stidiseți
a III-a (ei, ele)
  • stidesc
 (să)
  • stidească
  • stideau
  • stidiră
  • stidiseră
stivi
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)