6 definiții pentru stidi stivi


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

stidi vr [At: (a. 1630) GCR I, 85/12 / V: ~ivi / Pzi: ~desc / E: slv стидѣти сѧ] (Înv) A se sfii (4).

stidésc (mă) v. refl. (vsl. styditi se. V. nestidință). L. V. Mă rușinez, mă sfiesc.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

STIDÍ vb. v. jena, rușina, sfii, speria, teme.

stidi vb. v. JENA. RUȘINA. SFII. SPERIA. TEME.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

stidí (-désc, -ít), vb. refl. – A se îndoi, a se rușina, a nu îndrăzni. Sl. stydĕti sę (Miklosich, Slaw. Elem., 47; Cihac, II, 368), Înv., azi rar, uneori folosit greșit (cf. intră popa în altar și citește și citește, cu ochii’n femei stidește, Popular Munt.). – Der. stideală, s. f. (înv., timiditate); stidință, s. f. (înv., timiditate, rușine).

Intrare: stidi
verb (V401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • stidi
  • stidire
  • stidit
  • stiditu‑
  • stidind
  • stidindu‑
singular plural
  • stidește
  • stidiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • stidesc
(să)
  • stidesc
  • stideam
  • stidii
  • stidisem
a II-a (tu)
  • stidești
(să)
  • stidești
  • stideai
  • stidiși
  • stidiseși
a III-a (el, ea)
  • stidește
(să)
  • stidească
  • stidea
  • stidi
  • stidise
plural I (noi)
  • stidim
(să)
  • stidim
  • stideam
  • stidirăm
  • stidiserăm
  • stidisem
a II-a (voi)
  • stidiți
(să)
  • stidiți
  • stideați
  • stidirăți
  • stidiserăți
  • stidiseți
a III-a (ei, ele)
  • stidesc
(să)
  • stidească
  • stideau
  • stidi
  • stidiseră
stivi
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)