4 definiții pentru sticlui steclui


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

sticlui vt [At: TDRG / Pzi: ~esc / E: sticlă + -ui] (Reg) A pune geamuri.

A STICLUÍ ~iésc tranz. reg. pop. (ferestre, uși etc.) A înzestra cu sticlă. /sticlă + suf. ~ui

steclui[1] v vz sticlui

  1. Variantă neconsemnată în definiția principală — LauraGellner

sticluĭésc v. tr. Vest. Rar. Garnisesc cu sticle (geamurĭ). – În est ste-.

Intrare: sticlui
verb (VT408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • sticlui
  • sticluire
  • sticluit
  • sticluitu‑
  • sticluind
  • sticluindu‑
singular plural
  • sticluiește
  • sticluiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • sticluiesc
(să)
  • sticluiesc
  • sticluiam
  • sticluii
  • sticluisem
a II-a (tu)
  • sticluiești
(să)
  • sticluiești
  • sticluiai
  • sticluiși
  • sticluiseși
a III-a (el, ea)
  • sticluiește
(să)
  • sticluiască
  • sticluia
  • sticlui
  • sticluise
plural I (noi)
  • sticluim
(să)
  • sticluim
  • sticluiam
  • sticluirăm
  • sticluiserăm
  • sticluisem
a II-a (voi)
  • sticluiți
(să)
  • sticluiți
  • sticluiați
  • sticluirăți
  • sticluiserăți
  • sticluiseți
a III-a (ei, ele)
  • sticluiesc
(să)
  • sticluiască
  • sticluiau
  • sticlui
  • sticluiseră
steclui
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)