stea, stele s. f. 1. Corp ceresc (cu excepția Lunii) care strălucește noaptea pe bolta cerească. ♦ Steaua magilor = steaua care a călăuzit pe cei trei magi (Melchior, Gașpar și Baltazar) până la Betleem, unde s-a născut Iisus. 2. Obiect, desen etc. care are o formă asemănătoare aceleia prin care este reprezentată o stea. ◊ Steaua lui David = simbol grafic al iudaismului, reprezentând o stea cu șase colțuri prin suprapunerea a două triunghiuri echilaterale, care se află în mijlocul drapelului național al Israelului și ca element emblematic folosit la decorarea sinagogilor; scutul lui David. ♦ Obiect simbolizând o stea (1), din lemn, carton etc., cu mai multe colțuri, fixat într-un băț de lemn și frumos împodobit, cu care colindătorii umblă cu ocazia sărbătorilor de Crăciun; ◊ Cântec de stea = colind special pe care îl cântă colindătorii cu obiectul descris mai sus. [Var.: (pop.) steauă s. f.] – Din lat. stella.