*staționár, -ă adj. (lat. stationarius, d. statio, stațiune; fr. -onnaire). Care rămîne în aceĭașĭ stare: termometru staționar, boală staționară. S. n., pl. e. Mic bastiment de războĭ care supraveghează o radă saŭ staționează într’un port străin ca să-șĭ protejeze conaționaliĭ la nevoĭe (barabaftă).