Definiția cu ID-ul 956769:


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

STÁVILĂ, stavile și stavili, s. f. 1. Construcție mobilă, manevrată manual sau mecanic, servind la reglarea nivelului apelor curgătoare sau pentru a îndrepta în alt făgaș cursul unei ape; fiecare dintre obloanele verticale mobile ale stăvilarului, care, coborîndu-se sau ridicîndu-se, opresc apa sau îi dau drumul, după necesitate. După vreun ceas de drum cotit prin strîmtori și desișuri întunecoase, auzi un vuiet, o gîlgîire de izvoare, ca și cum o stavilă s-ar fi abătut deodată din calea undelor nerăbdătoare. VLAHUȚĂ, R. P. 84. În iaz, la iezătură, S-a arătat spărtură... Morarul... odată se trezește Că apa e mai jos de stavili cu o palmă. DONICI, F. 54. Cînd cunoaște că semănăturile au trebuință de udătură, nu așteaptă întîmplătoarea ploaie, ci închide șanțul de la vale, prin stavila ce fieșcare are și apa, umflîndu-să, să revarsă peste toate semănăturile, și cînd nu mai are trebuință își rîdică stavila. GOLESCU, Î. 118. 2. Piedică (materială), barieră. Tîrînd-o de dîrlogi, cercai a o îndemna să pășească peste stavila nevăzută ce, din senin parcă, se rîdicase în fața ei. HOGAȘ, M. N. 93. Un om merge cu picioarele sale pînă dă de un rîu sau de altă stavilă. Aci pasul său se oprește, și numai privirea merge inainte. BOLINTINEANU, O. 333. Prostimea... șede împrăștiată pe cîmp sau înșirată pe marginea unui odgon întins ce n-o lasă să se grămădească. Slabă stavilă, dacă n-ar fi sprijinită de jandarmii poliției. NEGRUZZI, S. I 35. ◊ Loc. adv. Fără stavilă = necontenit, fără oprire, în mare cantitate. A curs sînge fără stavilă, înroșind brazdele pămîntului. SAHIA, N. 17. ◊ Expr. A pune stavilă = a împiedica, a opri, p. ext. a pune capăt. Venit-a-ntr-o zi, din apus, O noapte cu atîta întuneric, c-a pus În minte-ne stavili putinții de-adus Aminte ce-i timpul și locul. COȘBUC, P. II 298. [În răscoala lui Horia] nimic nu mai putea să pună stavilă furiei răzbunătoare a romînilor. ODOBESCU, S. III 533. Ladislav-vv. al Țării Romînești... se încearcă a pune stavilă furiei... de coprinderi [a turcilor]. BĂLCESCU, O. II 12. A pune stavilă gurii = a-și impune tăcere. ♦ Fig. Împotrivire, opoziție, greutate. Viața-i plină de tainice puteri. Învinge orice stavili și orișice dureri. EFTIMIU, C. 28. Părinții noștri... se luptară vitejește și învinseră mai multe stavili decît am avea noi a întîmpina dacă am avea inimă să urmăm pe pasurile lor. BĂLCESCU, O. I 7. Domnii și boierii neamurilor ziseră între dînșii:... să rîdicăm stavili, să semănăm zavistia și ura... și să împingem neamurile unele asupra altora, ca astfel să întindem domnirea și puterea noastră. RUSSO, O. 30.