stául n., pl. e (lat. stábulum, pop. stablum, stare,a sta; it. stabbio, băligar, parc; fr. étable, staul. D. rom. vine ngr. stávlos, staul. Cp. cu sulă). Grajd de boĭ orĭ de oĭ. Staulele Floriilor (N. Cost.). Floriile. – În Trans. și stáur (Ret. și BSG. 1933, 326 și 327).