statut sn [At: (a. 1818) BV III, 214 / V: (înv) ~ă sf, șt~ / Pl: ~e, (înv) ~uri / E: fr statut, it statuto, ger Statut] 1 Ansamblu de principii, de norme și de reguli cu caracter oficial, care stau la baza constituirii și activității unui partid, a unei organizații, unei asociații etc. Si: act statuar. 2 (Ccr) Document, lucrare (carte, broșură etc.) în care sunt cuprinse aceste principii, norme și reguli Vz regulament. 3 (Îs) ~ model Regulament de organizare și funcționare valabil pentru același tip de organizații cooperatiste. 4 (Îs) ~ personal Totalitatea legilor dintr-un stat referitoare la starea și capacitatea cetățenilor săi. 5 (Îs) ~ real Totalitatea legilor care se aplică bunurilor aflate pe teritoriul unui stat. 6 Denumire dată unor construcții.