standing s. (cuv. engl.) ♦ 1. Poziție socială, economică înaltă ◊ „Casa «la centru» devenea o firmă și o condiție exterioară a standing-ului cetățeanului.” R.l. 25 V 78 p. 2. ♦ 2. (sport) (Prin extensie) Poziție înaltă într-un clasament ◊ „La întrecerile Olimpiadei albe noi nu am atins încă un «standing» care să ne permită să emitem pretenții deosebite.” I.B. 7 II 84 p. 3 [pron. stending] (cf. fr. standing; DMN 1950, BD 1965)