Definiția cu ID-ul 508582:

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

Stambul s. m. – Constantinopol. – Var. Mold. Istambul. Tc. Istambol < mgr. είς τήν πόλιν. – Der. stambul (var. stambol), s. m. (monedă turcească de aur, cîntărind 10,5 gr. de aur pur, cu valoare nominală de 5 piaștri); stamboală, s. f. (măsură de capacitate pentru solide, baniță), în loc de stambol – chilă, din tc. istambol kila (Șeineanu, II, 327).