opțiuni

4 definiții pentru stârpitor

Explicative DEX

stârpitor, ~oare [At: ASACHI, L. 762/3 / V: stăr~, stir~ / Pl: ~i, ~oare / E: stârpi + -tor] (Înv) 1-2 smf, a (D. boli, epidemii, fenomene naturale, calamități etc.) Distrugător (1). 2 sn Utilaj agricol folosit pentru distrugerea buruienilor Si: extirpator (1).

stărpitor, ~oare a, sn vz stârpitor

stirpitor sf vz stârpitor

Regionalisme / arhaisme

stârpitor, stârpitoare, adj., s.n. (înv.) 1. (adj.; despre boli, epidemii, fenomene naturale, calamități etc.) distrugător. 2. (s.n.) utilaj agricol folosit pentru distrugerea buruienilor; extirpator.

Intrare: stârpitor
stârpitor adjectiv
adjectiv (A66)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • stârpitor
  • stârpitorul
  • stârpitoru‑
  • stârpitoare
  • stârpitoarea
plural
  • stârpitori
  • stârpitorii
  • stârpitoare
  • stârpitoarele
genitiv-dativ singular
  • stârpitor
  • stârpitorului
  • stârpitoare
  • stârpitoarei
plural
  • stârpitori
  • stârpitorilor
  • stârpitoare
  • stârpitoarelor
vocativ singular — —
plural — —
stirpitor
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
stărpitor
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)