3 definiții pentru stârpitor stirpitor
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
stârpitor, ~oare [At: ASACHI, L. 762/3 / V: stăr~, stir~ / Pl: ~i, ~oare / E: stârpi + -tor] (Înv) 1-2 smf, a (D. boli, epidemii, fenomene naturale, calamități etc.) Distrugător (1). 2 sn Utilaj agricol folosit pentru distrugerea buruienilor Si: extirpator (1).
stirpitor sf vz stârpitor
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare specializate
Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.
stârpitór, stârpitoáre, adj., s.n. (înv.) 1. (adj.; despre boli, epidemii, fenomene naturale, calamități etc.) distrugător. 2. (s.n.) utilaj agricol folosit pentru distrugerea buruienilor; extirpator.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: stârpitor
stârpitor adjectiv
| adjectiv (A66) | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
stirpitor
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)