SRIVIJAYA (SRI VIJAYA), stat asiatic (sec. 7-14) situat în partea de SE a continentului, ai cărui conducători, în perioada de maximă expansiune terit. atinsă în timpul dinastiei Sailendra (Çailendra) (sec. 9-11), își exercitau autoritatea asupra celei mai mari părți din arh. indonezian și Pen. Malacca, stăpânirea lor constituindu-se într-un adevărat imperiu maritim ce-și avea nucleul în ins. Sumatera. Datorita poziției sale geografice deosebit de favorabile – între altele domina str. Malacca care făcea legătura dintre Oc. Indian și Marea Chinei de Sud -, și a relațiilor cu celelalte state din SE asiatic, cu Imperiul Chinez și statele indiene, precum și cu diferite zone din Orientul Apropiat și Mijlociu. Imperiul S. a fost un factor deosebit de activ în comerțul maritim internațional, iar locuitorii lui, adepți ai budismului mahayana, au cunoscut lungi perioade de prosperitate. După ce a reușit să zdrobească (în c. 1006) tentativa statului javanez Mataram de a i se substitui la hegemonie în arh., statul S. a fost invadat în 1025/1026 de trupele marelui dinast Chola Rajendra I (1014 SAU 1016-1044), rivalul in indian cel mai puternic al S. în comerțul maritim internațional, care au cucerit orașul-capitală, luând captiv pe regele Sangrama Vijayattunga Varman, precum și bogate prăzi, punând capăt supremației sale. Treptat , terit. S. s-a fărâmițat; la mijlocul sec. ajunge tributar față de statul Madjapahit, iar în 1376 el apare menționat pentru ultima oară în documentele vremii.