squatter s. m. (cuv. engl.) ◊ „Nouă din cele 29 de ateliere aflate în așa-numitul «Cité fleurie» de pe bulevardul A. din Paris, sunt ocupate de «squatters». Termenul – englez – definește o întreagă categorie socială, care, din lipsă de locuințe, se instalează în clădirile abandonate ce urmează să fie supuse demolării. În Anglia, fenomenul «squatterismului» a devenit, de zece ani încoace, o amplă mișcare socială.” Sc. 1 XII 76 p. 6. ◊ „S-au instalat fără autorizație în acest imobil rămas neocupat de doi ani de zile, în așteptarea demolării. Așa a devenit «squatter», nume dat celor ce ocupă, fără aprobare, locuințe neutilizate.” Sc. 5 VI 77 p. 6. ◊ „La Londra ca și în multe din marile orașe industriale din Marea Britanie există între 3500040000 de asemenea chiriași ilegali denumiți squatters, dormind câte 7 într-o cameră.” Cont. 31 VIII 79 p. 12 [pron. scuotăr] (cf. fr. squatter; PR 1948)